Gheţuri pier

Când lumina te atinge -
Soare blând, de primăvară -
Între coaste-mi gerul plânge
Cu muriri ce-au să mă doară.

Şi, când cerul îţi alintă
Iarba-n rouă a privirii,
Gândul meu, ivit să mintă,
Stă la braţul răzvrătirii.

Gheţuri pier
De lumină şi candoare.
Ce mister!
Dragostea mă doare.


Ghioceii îţi sărută
Glezna dreaptă,... glezna stângă…
Şi, pe viaţa-mi mohorâtă,
Liliac alb va să ningă.

Tu îţi dai la schimb surâsul
Zâmbetelor din ogradă,
Eu mă mir că îngheţarea
Mi-e vremelnică şi fadă!

Gheţuri pier
De lumină şi candoare.
Ce mister!
Dragostea mă doare.


Te aşterni ca o poveste
Peste tâmpla mea de gânduri
“Flori de tei”, îmi spui, copilo,
“Or să cadă, rânduri, rânduri”!...

Şi te scaldă, blând, Zefirul
Şi, vibrând, te-atinge cerul.
Eu cotrobăiesc azilul inimii…
Şi-i scutur gerul…

Gheţuri pier
De lumină şi candoare.
Ce mister!
Dragostea mă doare.

Întoarcerea

Timpu-i stă în cale,
Pieptul, plin de jale,
Lungul drum spre casă
Parcă este neschimbat.

Cerul îl ascultă,
Iarba îl sărută,
Pe copilul gliei cel demult,
Demult plecat.

Zbatere de gene,
Ochi de cosânzene
Să-i vrăjească-ncearcă
Sufletul cel însetat.

Gândul - căprioară -
Către-acasă zboară,
Nu-i ajunge zarea şi, nebună,
Luna l-a-mbătat.


Am pornit demult în lume,
Dorul ăsta mă răpune,
Doar înaltul poate spune

Cum mi-e dragă valea,...
Şi înceată calea,...
Şi mi-e sufletul cruntat!…

Sărut mâna, mamă dragă!...
Cum de-a nins pe tine, tată?...

Şi mi-e dragă valea,...
Şi înceată calea,...
Şi dor greu am adunat!...

Absenţe

Dar lumina e durere-n iris,
Soarele, cadavru peste cer,
Prin ferestre mă striveşte zarea
Când prezenţe de la tine cer...

Nu mai vreau în carne primăvară!
Niciun anotimp nu pot să vreau.
Dintre tâmple clipa să-mi dispară
Şi-n afara timpului să stau!


Dorul asasin îmi dă târcoale,
Lipsa ta ucide orice gând,
Trag o aripă de corb pe soare,
Cerul mă petrece, gri, plângând...

Dor de tine sunt, divort de viaţa,
Zarea moare sub privirea mea.
Cerul m-a pierdut prin nori şi ceaţă
Şi mi-e dumnezeu absenţa ta.


Chiar de-ar fi să-mi vină nesfârşirea,
Doar prin tine-aş mai putea zâmbi.
Să aducem timpului murirea,
Amândoi, vreodată, nu vom fi!

Nu mai vreau în carne primăvară!
Niciun anotimp nu pot să vreau.
Dintre tâmple clipa să-mi dispară
Şi-n afara timpului să stau!

Dor de tine sunt, divorţ de viaţă.
Zarea moare sub privirea mea.
Timpul m-a pierdut prin nori şi ceaţă
Şi mi-e dumnezeu absenţa ta!