Recurent și obsedant, sărutul frugal - abia zbaterea inefabilă a unei fragile aripi de fluture - îmi revine în amintire. Zâmbesc, simțind atingerea caldă a buzelor unor femei atractive de buzele mele, deși părul lor, negru și lung, îmi ascunde chipurile acestor naiade de câteva secunde. Nu este nicidecum o odă închinată vreunei femei. Niciodată îndeajuns. Îmi rămâne în minte doar senzația vibrantă, caldă și excitantă, a atingerii buzelor mele de buzele lor parfumate, catifelate, nemișcătoare precum cele ale unor statui din carne artificială, neinventată încă și rămân consternat de încă umanitatea mea. Ele, deși le ghicesc nurii, sunt pură imaginație și se disipă în uitare. Doar în siajul lor, ca o sferă plutitoare, grea, multicoloră și aromată, rămâne fiorul fugitiv al amintirii buzelor lor abia atingând buzele mele. Nocturne zâmbete și plăcuta reverie, întocmai urma unei nostalgii subtile, subite, inexplicabile, care te ajunge recurent și obsedant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu