Sufletul meu - nufăr alb

Oricât de aspru-ar fi drumul,
Oricât de-ascuns sau de greu,
Mă însoţeşte, c-un zâmbet,
Floarea de nufăr, mereu.

Pot fi doar zori,... doar apusuri,...
Nori negri sau curcubeu,
În mine râde lumina
Florii de nufăr, mereu.

Chiar de-ar fi iarnă polară
Şi-ar ninge violaceu,
M-ar săruta cu căldura-i
Floarea de nufăr, mereu.

Soarele cântă şi-mi dăruieşte
Zâmbetul tandru şi cald,
Pe-azurul zilei, azi, străluceşte
Sufletul meu - nufăr alb.

Mă scaldă-n raze, mă-mpodobeşte
Cu verzi sclipiri de smarald,
Blândă, lumina îmi înfloreşte
Sufletul meu - nufăr alb.


Sunt prea ades anotimpuri
Care m-aruncă-n “nestări”,
Floarea de nufăr le schimbă,
În magice primăveri.

Şi, când tristeţea m-apasă
Dinspre durânde-aşteptări,
Zâmbetul florii de nufăr
Mă-mbracă în primăveri.

Chiar de lumina se-ascunde
Şi-n gânduri se-adună seri,
Floarea de nufăr mi-aduce
În suflet, iar, primăveri.

Soarele cântă şi-mi dăruieşte
Zâmbetul tandru şi cald,
Pe-azurul zile, azi, străluceşte
Sufletul meu - nufăr alb.

Mă scaldă-n raze, mă-mpodobeşte
Cu verzi sclipiri de smarald,
Blândă, lumina îmi înfloreşte
Sufletul meu - nufăr alb.


Când cerul e plin de lacrimi,
Când renunţările dor,
Câte o floare de nufăr
V-aş dărui, tuturor.

Dragostea: adâncă apă,...
Trupul: pământ sidefiu…
Inima-mi ce se deschide:
Un nufăr mare-argintiu…

Aripă albă, de înger,
Candelă cu focul viu,
Să luminez cu iubirea-mi,
Suflet de nufăr să fiu!

Soarele cântă şi-mi dăruieşte
Zâmbetul tandru şi cald,
Pe-azurul zile, azi, străluceşte
Sufletul meu - nufăr alb.

Mă scaldă-n raze, mă-mpodobeşte
Cu verzi sclipiri de smarald,
Blândă, lumina îmi înfloreşte
Sufletul meu - nufăr alb.