Cu trudă ivit,
Oglindă a iubirii -
Artifact de lemn.
Suflet pur, imens,
Prăvălit în chemarea
Sufletului meu...
Fraţii mei arbori
Mi se-aşează în palme.
Mă tem să nu-i dor!
Alb, înalt, visul...
Undeva, în urma mea,
Paşii mi se pierd.
Sub umărul stâng
Aleargă, în turme, cerbi...
Sfioşi,... neştiuţi...
Mă poartă-n zig-zag,
Ca un fluture, gândul
Şi aripi nu am...
Poate doar seara
Unei vieţi minunate
Haltă să-mi fie!
Îmi măsor anii
În înălţări şi căderi -
Nespuse iubiri.
Cerşesc zâmbete -
Biet colecţionar al
Efemerului!
Clipa mea cade
Pe obrazul speranţei -
Alb, frugal sărut.
