Adaug frânturi de zâmbete, dintr-un trecut reinventat astăzi, fiecărei lacrimi pe care îmi imaginez că o plângem – concomitent - pe altarul rece, marmorean, al defunctei noastre împletiri fiinţiale. Nu îmi pot permite să mă disoluţionez mai abitir în suferinţă, fiindcă îmi este groază să mă despart de amintirea ta până şi în fibra subţire a celui mai abscons colţ al sinelui meu, acolo unde ţi-am zidit neştiută, solar-glamuroasă... cetate. Totuşi, simt cum terifiantul dor de tine mă sfârtecă intern, făcându-mă să mă scurg înspre firmamentul fără sens, ca într-un abis căscat aberant spre înalt, zălud şi fără noimă pentru fiinţa ignară care sunt, fiinţă iremediabil alterată de telurica gravitaţie, de umorale puseuri de pseudo-personalitate, de adânca şi definitiva nepricepere în a te iubi... Niciodată nu mi-a fost mai confortabilă senzaţia arzândă a renunţării la mursecânda actualitate pentru o secundă din trecutul meu. Niciodată îngenuncherea sufletului - acestui suflet inutil înaripat - nu a fost mai adâncă, mai fermă, ireversibilă...
Durânde lacrimi,
Demoni preschimbaţi în ploi
De primăvară.
Şi iar gândul de tine, ca o atingere albă de aripă peste fruntea-mi încinsă de suicidare lucidităţi... Mâinile mi se strâng spasmodic în jurul propriului trup, crezând, bietele, că gestul îmbrăţişării îmi va ameliora foamea fără de saţ a dorului de împreună, de amândoi, de zâmbetele pereche, atât de fierbinţi, încât – pe-atunci - aerul se aprindea în preajmă-ne, poleindu-ne zeesc cu flăcări înalte de fluturi de-o secundă multicolori, incandescenţi, nemaivăzuţi din cele timpuri... Submersie într-un narcotic ieri, colorat, blând, înmiresmat ... Întoarcere în secţiunea de aur a vieţuirii noastre şi, odihnitor, universul ţinându-ne în căuşul cald şi mângâios al giganticelor sale palme. În orice colţ al trupului meu aş încerca să mă ascund de sfârtecândul dor de tine mă întâlnesc cu primăvara verde a zâmbetului tău,... ori cu toamna umedă a privirilor tale,... ori cu vara de aur a săruturilor... şi iarna mea internă nu are mas să se aştearnă peste respiraţia-mi cu temeinicia pe care i-o ştiam...
Evadat din azi,
Refuzat peren de ieri,
Plângând de mâine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu