Eram cu toții blocați pe vârful scobit al unui deal. Potopul ridicase apele și noi rămăseserăm izolați pe vârful prăvălit al acelui deal, ca pe o faleză de humă albastră, dură, abrazivă. Cerul întunecat se împreuna, la orizonturi, cu apele galbene, mâloase, care curgeau, cu vuiet, împinse de forțe enorme, de neînțeles.
Nu vorbeam cu oamenii. Deși îi recunoșteam pe câțiva, cei mai mulți oameni păreau niște umbre, fără fețe, îmbrăcați în haine de culori sumbre, cu glugi care le deformau trupurile părelnic blurate. Le simțeam groaza și deznădejdea. Căutau înțelesuri și semnificații absconse în potopul care ne urgisise și își legau speranțele absurde de vorbele fiecărei alte umbre cu forme umane, care îndrăznea să spună ceva, să urle cuvinte.
Mă uitam în zare și nu vedeam, nici eu, vreo scăpare. Dealul de humă albastră se surpă, undeva, la câteva zeci de metri de noi, târând în mâloasele ape un grup de femei. Țipete scurte, disperate, abia răzbătând prin mugetul de animal grăbit și înfometat al puhoiului galben. Dispărură, submerse, în câteva secunde, de parcă nu ar fi fost și o fetiță, rămasă, ca prin minune, pe malul rupt, întindea, rău-prevestitor, mâinile spre locul unde maică-sa fusese înghițită de monstrul galben și vijelios.
Mircea, un vechi prieten din copilărie, se apropie de mine, recunoscându-mă.
- Nu scăpăm. Îi găsii pe Sucă și pe Mitică și ziserăm să ne facem plută. Vii și tu? Hai, că aici ești ca și mort.
Mă gândeam, în continuare, la femeile acelea. Femeile nu aveau nicio șansă, dacă puhoiul nu se oprea. Poate, câțiva bărbați ar fi ajuns... undeva, la un loc mai sigur, dar femeile și copiii...
Mircea vorbea lângă mine încă, atunci când țâșnii de lângă el, în fugă și sării în vâltoarea galbenă.
- Stai! Nu așa!..., îl auzii strigând și îi văzui, cu coada ochiului, pe bărbații care se strânseseră în preajma lui și care mă priveau cu speranță, cum, ca și când în ei s-ar fi declanșat un gregar reflex de turmă, țâșniră, la o milidecundă în urma mea, spre undele galbene și turbate.
Impactul cu apa nu fu pe atâta de violent precum mă așteptam. În timp ce eram încă sub apa călduță, simții mâini care mă apucară strâns de brațe, de glezne, de haine... Apucai și eu, cu disperare, membre străine și capul îmi ieși la suprafață. Plutim rapid spre... nu știm unde, ca o insulă formată din trupuri legate strâns între ele, iar, în urma noastră, dealul se dizolvă și copiii sunt înghițiți de apă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu