Desigur, abia adusă de la poalele Perchiului, după ce mă spetisem vreo două ore s-o desprind dintr-un arbore tăiat de lucrătorii de la CFR, Masa de şah exista numai şi numai în imaginaţia mea.
Vă vorbeam despre "ideea primară" care, uneori, este motivul pentru care aleg diferite lemne pentru a le sculpta şi, pe scurt, vă voi spune-scrie că acest concept reprezintă tocmai proiecţia mentală a unui obiect pe care aş dori să-l realizez, primul desen, înainte de a avea habar despre material sau tehnică. Ideea primară este o matrice ideatică, prima imagine care ne vine în minte atunci când ne gândim să materializăm artistic o emoţie, fiindcă, iarăşi conceptualizez, înainte de a fi materială sau nu, orice creaţie artistică, spun eu smerit, referindu-mă exclusiv la mine, trebuie să-mi fie emoţie! Concis: Masa de Şah trăia inefabil, de ani buni, doar în imaginaţia mea.
Despuiat de coajă, încă plin de sevă, alb ca untul şi de esenţă moale, lemnul acesta îmi era necunoscut. Nu că nu aş fi putut afla ce fel de lemn este, însă mi se părea plin de mister să "colaborez" cu cineva pe care nu-l ştiam, pe care nu-l mai văzusem. Uneori, încrederea înseamnă să te dai pe mâna unui necunoscut cu toată fiinţa, fără prevedere, renunţând vremelnic la înţelepciunea care te-ar obliga să-ţi laşi o portiţă de salvare. Necunoscut îmi este şi acum acest lemn, deşi multe lucrări am săpat în carnea lui.
Abia acum trepiedul acesta începe să aducă cu un obiect sculptural, însă, urmând o firească lege a compromisului, ideea primordială este deja depăşită. De fapt, asta se întâmplă de fiecare dată: începând încă din primul moment al materializării, ideea primordială se desprinde de obiectul realizat şi, având suportul obiectului aflat într-o etapă de lucru, devine idee intermediară. La momentul alegerii materialului ideea primordială se alterează, devenind altceva, la momentul primelor tăieturi, prima idee intermediară se alterează şi ea, devenind altceva, şi aşa mai departe. La final, obiectul, dezbrăcat de nenumăratele ipostaze ideatice, ţi se înfăţişează ca o fiinţă nouă, cu proprie respiraţie şi proprie voinţă şi stai şi te întrebi: cine pe cine a călăuzit în aventura asta a naşterii artifactului?
Iată: abia ieşită de sub daltă, încă purtând, parcă, pe carnea ei urmele mâinilor mele, partea inferioară a Mesei de Şah este definitivată. Mai seamănă oare cu ceea ce imaginasem? Trebuie să vă spun că ideea primordială suferă de o boală incurabilă: degenerarea. Cu fiecare nouă etapă îţi vine din ce în ce mai greu să-ţi aminteşti aceea idee. Orgolios ca orice artist, trăieşti impresia că lucrul minunat care iţi iese din mâini este chiar ceea ce ai imaginat şi îţi trebuie un uriaş exerciţiu de sinceritate să recunoşti că lemnul are aportul lui. El te obligă să tai doar într-o anumită direcţie, el se crapă doar într-un anume fel, el se încăpăţânează şi-şi schimbă dispunerea fibrelor când nu te aştepţi, iar tu nu ai altceva de făcut decât să te conformezi... Eludezi aceste realităţi, uiţi ideea primordială şi te afli prea des într-un exerciţiu de falsă auto-admiraţie.
Detaliile devoaleză tehnica. Scobituri cu dalta după un desen prealabil, apoi intervenţia cu un cuţit pentru crearea suprafeţelor curbe, apoi smirgheluirea. Sute de ore în care mâinile se descurcă aproape singure călăuzite de ochi şi în care mintea îţi croieşte alte şi alte lumi, alte şi alte universuri. Nu-i aşa că pentru noi, pentru cei care lucrăm mult timp la un artifact, cea mai mare dezamăgire este aceea că nu vom putea materializa tot ceea ce ne imaginăm?
Cu aceste din urmă imagini, epopeea ia sfârşit. Pe Masa de Şah se poate juca oricând o partidă. Avantajul este acela că toţi cei ce se vor încumeta să joace vor câştiga. Desigur, tabla Mesei de Şah are şi ea, la rândul ei, o poveste, dar, pentru că nu m-am învrednicit să o imortalizez în pixeli impersonali, ea, povestea, va fi variabilă de la un anotimp la altul, după cum schimbător este şi gândul omului care sunt.
Lemnul de cireş mi-a fost bun frate întru facerea tablei şi, afară de baiţul în două culori cu care am vopsit-o, Masa de Şah nu este tratată decât cu un strat superficial de lac.
Text scris pe 22 noiembrie 2010 pe Forumul Artiştilor Plastici Amatori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu