Când zâmbeşti

Când te-ncrunţi, o lume se-ntristează,
Mor şi eu, puţin, când tristă eşti,
Dar mă-nvii şi sufletu'-mi dansează,
Draga mea, atuncea când zâmbeşti!

Când te-nseninezi şi-ţi este bine,
Ochii tăi frumoşi îmi spun poveşti...
Şi mă-ndrăgosteşti mai mult de tine,
Draga mea, atuncea când zâmbeşti!

  Mă simt pierdut, când pari să nu mă ştii.
  Mă-ntorci la viaţă iar, când îmi zâmbeşti.
  Aş fi-ncântat la mine de-ai veni
  Să-ţi spun, iubito, cât de frumoasă eşti!

  Mi-aduci lumină, speranţele-mi învii
  Şi cerul râde-ntruna, când zâmbeşti.
  Aş fi-ncântat la mine de-ai veni
  Să-ţi arăt, frumoaso, cât de iubită eşti!

Aripile mi le frângi când, iată,
Iar, nedrept, de mine te-ndoieşti,
Dar mă "ierţi" şi parcă zbor, de-odată,
Draga mea, atuncea când zâmbeşti!

Când îmi spui că-ţi este dor de mine,
De iubire nu te mai fereşti,...
Mă îndrăgosteşti mai mult de tine,
Draga mea, atuncea când zâmbeşti!

Sunt căzut, când cerul te apasă,
Când în gânduri gri te adânceşti,
Însă ştiu că soarele-o să iasă,
Draga mea, atuncea când zâmbeşti!

Lângă mine-aş vrea să-ţi fie bine!
Din iubirea mea să înfloreşti!
Mai îndrăgosteşte-mă de tine,
Draga mea, atuncea când zâmbeşti!