Jertfă uitării

Vin dinspre ceilalţi corăbii de gânduri,
Vagi goelete, cu pânze de cer...
Eşti inundat de albastre durânduri,
Corăbii vagi mute-ntre coaste îţi pier.

Nu mai găseşti nici adânc, nici lumină,
De minutar pare timpul ucis,
Corăbii vagi între coaste-ţi se-nclină:
Jertfe aduse uitării-abis.

  Nu mai ai loc între piatră şi tâmplă,
  Nu mai ai loc între tâmplă şi cer,
  Iar eşti mirat şi din nou se întâmplă
  De-o veşnicie să mori efemer.

Triste duminici schimbate-n cuvinte,
Să-ntorci albastrul  în mare ai vrea...
Pânze de cer, spre aducere-aminte:
Eşti ancorat de corabia ta.

Iar navighezi printre coaste şi tâmple
O siluetă cu aripi de vis...
Neîntâmplări se grăbesc să se-ntâmple:
Jertfe aduse uitării-abis.

Vin dinspre tine fiorii de-o clipă,
Tu îi preschimbi în depline tăceri...
Triste duminici, căzute-n risipă,...
Neîntâmplări,... prefăcute dureri...

O nouă lume în vag eşuează,
Fără regret, resemnat,... dar decis...
Mirări şi aripi albastre veghează
Jertfa adusă uitării-abis.