Gheţuri pier

Când lumina te atinge -
Soare blând, de primăvară -
Între coaste-mi gerul plânge
Cu muriri ce-au să mă doară.

Şi, când cerul îţi alintă
Iarba-n rouă a privirii,
Gândul meu, ivit să mintă,
Stă la braţul răzvrătirii.

Gheţuri pier
De lumină şi candoare.
Ce mister!
Dragostea mă doare.


Ghioceii îţi sărută
Glezna dreaptă,... glezna stângă…
Şi, pe viaţa-mi mohorâtă,
Liliac alb va să ningă.

Tu îţi dai la schimb surâsul
Zâmbetelor din ogradă,
Eu mă mir că îngheţarea
Mi-e vremelnică şi fadă!

Gheţuri pier
De lumină şi candoare.
Ce mister!
Dragostea mă doare.


Te aşterni ca o poveste
Peste tâmpla mea de gânduri
“Flori de tei”, îmi spui, copilo,
“Or să cadă, rânduri, rânduri”!...

Şi te scaldă, blând, Zefirul
Şi, vibrând, te-atinge cerul.
Eu cotrobăiesc azilul inimii…
Şi-i scutur gerul…

Gheţuri pier
De lumină şi candoare.
Ce mister!
Dragostea mă doare.