Absenţe

Dar lumina e durere-n iris,
Soarele, cadavru peste cer,
Prin ferestre mă striveşte zarea
Când prezenţe de la tine cer...

Nu mai vreau în carne primăvară!
Niciun anotimp nu pot să vreau.
Dintre tâmple clipa să-mi dispară
Şi-n afara timpului să stau!


Dorul asasin îmi dă târcoale,
Lipsa ta ucide orice gând,
Trag o aripă de corb pe soare,
Cerul mă petrece, gri, plângând...

Dor de tine sunt, divort de viaţa,
Zarea moare sub privirea mea.
Cerul m-a pierdut prin nori şi ceaţă
Şi mi-e dumnezeu absenţa ta.


Chiar de-ar fi să-mi vină nesfârşirea,
Doar prin tine-aş mai putea zâmbi.
Să aducem timpului murirea,
Amândoi, vreodată, nu vom fi!

Nu mai vreau în carne primăvară!
Niciun anotimp nu pot să vreau.
Dintre tâmple clipa să-mi dispară
Şi-n afara timpului să stau!

Dor de tine sunt, divorţ de viaţă.
Zarea moare sub privirea mea.
Timpul m-a pierdut prin nori şi ceaţă
Şi mi-e dumnezeu absenţa ta!