Întoarcerea

Timpu-i stă în cale,
Pieptul, plin de jale,
Lungul drum spre casă
Parcă este neschimbat.

Cerul îl ascultă,
Iarba îl sărută,
Pe copilul gliei cel demult,
Demult plecat.

Zbatere de gene,
Ochi de cosânzene
Să-i vrăjească-ncearcă
Sufletul cel însetat.

Gândul - căprioară -
Către-acasă zboară,
Nu-i ajunge zarea şi, nebună,
Luna l-a-mbătat.


Am pornit demult în lume,
Dorul ăsta mă răpune,
Doar înaltul poate spune

Cum mi-e dragă valea,...
Şi înceată calea,...
Şi mi-e sufletul cruntat!…

Sărut mâna, mamă dragă!...
Cum de-a nins pe tine, tată?...

Şi mi-e dragă valea,...
Şi înceată calea,...
Şi dor greu am adunat!...