Psalm

Aruncat în viaţă
De-un destin bizar...
Urlet peste greaţă,
Frică de coşmar...

Mi-e preaplin de noapte,
Frig de nefiire...
Urlet peste şoapte,...
Urlet de neştire.

Sunt aici, dar nu o vreau!
Să mai plec nu ştiu.
Aripi sufletele au
Pe-acest cer pustiu...

Plânge-n mine - biet nătâng -
Dorul de înalt.
Chiar durerile îmi plâng...
Lacrimi de cobalt...



Înspre tâmpla mea
Gonesc, cu-nfrigurare,
Cerul şi adâncul...
Muta lor chemare...

Scris sunt în clepsidra
De pământ... şi carne...
Îngheţat de spaime,
Rostul meu adoarme

Sunt aici, dar nu o vreau!
Să mai plec nu ştiu.
Aripi sufletele au
Pe-acest cer pustiu...

Vin spre mine dumnezei
Vagi şi nechemaţi,
Iar, când rugă sunt spre ei,
Pier înlăcrimaţi.



Fuga mea de lume
Cu aripi de plumb:
Suflet de tăciune
Peste trupul strâmb...

Lege mi-e murirea,
Dansul mi-e scălâmb...
N-am aflat menirea...
Ochii mei mă plâng...

Sunt aici, dar nu o vreau!
Să mai plec nu ştiu.
Aripi sufletele au
Pe-acest cer pustiu.

Iar mă împresoară zei
Vagi  şi nechemaţi.
Mă închin smerit, dar ei
Pier înlăcrimaţi.