Arde mocnit vânătul vânt
De dinspre ieri, de dinspre mâine...
Sunt risipit într-un alt gând,
Turme de cerbi aleargă-n mine...
Mă dor, tăcut, din alte vremi,
Din alte lumi, alte nespuneri...
Sunt un ţinut de albe ierni,
Ani de zăpezi îmi cad
pe umeri...
Lumea din mine s-ar vrea făcută,
Frânturi de vise,
gânduri se strâng,...
Totul e grabă... A
câta oară,
De-o-ncuvântare, voi
fi înfrânt?!
Unda vieţii sădită-n mine
Mă azvârle în
înalt
Cerul crâncen îmi
devine
Tâmplă arsă, de cobalt.
Dinspre coaste îmi
irumpe
Altă lume,... un
alt cer,...
Timpul cu prea
mult mă umple,...
Răzvrătirile îmi
pier.
Duc cu mine
înălţimea...
Şi
adâncul,...teama mea,...
Înlăuntrul meu e
cuşca...
Şi nespusul
altcuiva.
Sfârtecat sunt de
cuvinte,
Tras pe roata unui
verb...
Din zenituri şi
nadiruri
În imagini mă
încherb.
Gândul se rupe de-ncrâncenarea
Cărnii nătânge... sau de-un alt gând...
„Vino sau du-te!” îmi strigă zarea...
Cuvântul moare,... suflete plâng...
Şi timp nu am pentru odihna
Aripei albe ce parcă sunt,...
Carnea – în van – îmi frânge tihna,...
Se nasc cuvinte dintr-un alt gând.
Lumea din mine s-ar vrea făcută,
Frânturi de vise, gânduri se strâng,...
Totul e grabă... A câta oară,
De-o-ncuvântare, voi fi înfrânt?!
Unda vieţii sădită-n mine
Mă azvârle în înalt
Cerul crâncen îmi devine
Tâmplă arsă, de cobalt.
Dinspre coaste îmi irumpe
Altă lume,... un alt cer,...
Timpul cu prea mult mă umple,...
Răzvrătirile îmi pier.
Duc cu mine înălţimea...
Şi adâncul,...teama mea,...
Înlăuntrul meu e cuşca...
Şi nespusul altcuiva.
Sfârtecat sunt de cuvinte,
Tras pe roata unui verb...
Din zenituri şi nadiruri
În imagini mă încherb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu