M-am dezrădăcinat

M-am dezrădăcinat din lumea voastră
Şi rupt sunt de nevoi,... de omenesc...
Război sunt, când războiul mă-mpresoară,
Război sunt şi în timpul când iubesc...

Căderea mea în suicid e vagă,
Căci trupul mi-este vaşnic inamic,
Anonimat deplin mi-e asfinţirea
Şi zbaterea înfiptă în nimic...

Pământul care sunt se rupe-n două,
Firescul nu m-alege drept amant,
Împerecherea cu a mea ţărână:
Grotesc spectacol şi un rit şocant...

Mai vin spre voi când orizontul pică
Şi mă-nvoiesc s-asud pe-absurdităţi,
Durerile îmi stau, tăcut, la pândă,
Durerile şi-au construit cetăţi.

Când totul e în jur zădărnicie
Şi rostul ţi se pare inutil,
Un singur loc mai am ascuns, sub umăr,
Unde zâmbeşte, candid, un copil.