Dacă iar ai pleca

Surde aşteptări,
Zâmbet trist, priviri în rouă,
Două suflete,-amândouă
Sfârtecate de chemări,
De tăceri şi depărtări…

Locuiai în dor,
Dorul tău mă ştie.
Învăţam să mor,
Plânsul tău mă-nvie.

Fruste resemnări
Zarea ţi-ascundeau,
Peste gând, uitări,
Renunţări mă ardeau…


Azi, priveşti spre cer
Zborul meu ţi-e lume nouă,
Şi, în palmele-amândouă,
Mă fereşti, zâmbind, de ger...
Şi tristeţi de gheaţă pier.

Mă visai de mult,
Visul meu te-a ajuns,
Nu ştiam c-ascult
Gândul tău cel ascuns…

Suntem iar copii…
Vraja ne-a cuprins…
M-ai aprins şi, ştii,
Cântul meu te-a aprins.


Ne privim miraţi,
Trupul meu e plin de tine,
Căci, roşind, te scalzi în mine,
Zbor în zbor , înaripaţi,
În iubire-abandonaţi…

Dacă aş visa,
Tot mi-ar fi de ajuns,
De te-ai întreba,
Ţi-aş putea fi răspuns,

De m-aş rătăci,
Tu m-ai căuta,
Ştiu că aş pieri
Dacă iar ai pleca!