De când l-am văzut, am simțit că nu va avea viață vegetală prea lungă, pentru că o cunoșteam pe persoana care-l cumpărase. Ornamental, zglobiu, plin de fructe coapte, galbene și parfumate, deși abia era de câteva palme. După un an, l-am regăsit, mort, lângă tomberonul de gunoi și l-am recuperat, hotărât fiind să îi dau o șansă și, cu prilejul acesta să îl cercetez.
Nu am o idee clară despre ceea ce voi face cu acest mic lemn de lămâi, însă mă bucur din plin de textura lui neașteptat de catifelată și îngăduitoare. Nu mă așteptam ca lemnul de lămâi să fie atât de solar și exuberant.
Am o minusculă sculptură în lemn de arțar, făcută cu mulți ani în urmă, tot așa, ca un test al acelui lemn alb, moale și maleabil și voi încerca să o combin, într-o lucrare de sine stătătoare, cu acest mic lămâi, recuperat de la gunoi. Să vedem ce va ieși!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu