Şi-a aninat zăpada sufletului său imens direct în zenitul cel albastru şi împrăştie mirozne dumnezeeşti, parfumându-mi cu generozitate clipa zilnică de întoarcere în copilărie, în ceea ce cred şi sper că este esenţialul. Îmi surâde, ca un prieten ghiduş, fără oboseală, chiar şi atunci când îmi aţin respiraţia ca nu cumva să-i vatăm mireasma de prea nesaţul meu. Îmi surâde ludic şi încrezător, ca şi când m-aş putea preface că în mireasma sa nu simt şi o urmă de nostalgie pentru timpurile când eu însumi înfloream, parfumând atâtea şi atâtea lumi, zâmbind încrezător atâtor călători nostalgici şi nesăţioşi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu