Jungla mi se înfipsese în suflet și ce elefanți zburdalnici îmi curgeau prin vene! Feline letale vânau în plexul meu solar și sternul meu adăpostea nu numai inima mea albastră și înaripată, ci și cârduri incomensurabile de gazele, de antilope gnu, de zebre și de bivoli grei, maiestuoși, letali...
Ce prăpăd! Iubirea mea târzie a spulberat sălbăticia din chiupul de carne, oase și nervi și m-am trezit cu ogoare galbene, de rapiță, între coaste și în pântece, iar măslinii, crescuți intempestiv la marginea cărării de aur a sufletului meu, au rodit și m-au răcorit, făcându-mă să îmi așez tâmpla pe trunchiurile lor abrazive și contorsionate și să visez în culorile principale, într-o zi și în culorile secundare, în altă zi, fără alb și, mai ales, fără de negru.
Orb, orb, orb. Atâta risipă! Mereu, așezat ca pe o cruce de piatră tăioasă, acest sentiment straniu, insidios, că nu aparțin cărnii și că nu pot fi decât vinul trezit din paharul unui demiurg imbecil. Să rezist câteva secunde!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu