Drumul, cel care, din înaltul dealului, părea calm și unduios, este aspru și plin de hârtoape, atunci când te încumeți să îi fii tovarăș și peregrin. Și, cu tălpile zgâriate și oboseala în trup, aștepți să îți crească aripi largi, colorate și să te înalți deasupra pietrișului acestui drum sinuos și potrivnic.
Te așezi, cum trupul catifelat de fluture, între două emoții intense și, ca o prismă a visului, refractezi lumina ta incandescentă, frângând-o în caleidoscopul imaginației tale și oferind-o neantului întruchipat de privirile grăbite ale celor care își zdrobesc tălpile și călcâiul de steiurile tăioase ale drumului mare și vitreg.
Și emoția ta vibratilă, cum aripa stângă, cu desene de foc și jad, trece prin corpul tău resorbit într-un dublu sărut și se reunește cu emoția de-o secundă, cum aripa dreaptă, cu desene de văzduh și corindon, în mirările frugale ale unor ființe care fi-vor însămânțate cu dorul de înalt și de zbor sau, ce risipă!, rămâne-vor captive prafului și pulberii drumului prea lung, îndărătnic și istovitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu