Uite! Să nu mă întrebi de ce aripile mele se hârjonesc cu zborul şi iscă spirale albastre de uitări! Să nu te întrebi de ce gândurile tale mi se încurcă în plete şi de ce ţin sorii planetei fantastice de unde mi-ai (re)venit ferecaţi sub pleoapele unui amurg galben! Să nu întrebi dacă mă dor la fel de tare ca pe tine săruturile pe care ştiu că mi le-ai tatua la încheietura mâinii şi pe azurul preaînalt al unei dimineţi de vară care va să mi se înfăţişeze cândva, într-o paradigmă mai prietenoasă!
Dansând disperat
Pe muzica aripei
Sărutului tău...
Uite! Mi-am scos armura de semizeu domestic şi pielea de şarpe viclean a dorinţei mele de a-ţi privi lascivele nostalgii şi te-am lăsat să mă îmbraci - ca şi când te-aş crede că pentru noi va veni o iarnă polară - cu îmbrăţişarile tale, cu inextricabilele tale puseuri de incandescentă distrucţie, cu amintirile lumii viitoare din care mi-ai mărturisit că ai fi putut veni. Ştii? Acei doi sori pe care i-am sechestrat în amurgul galben al unei vieţi quasi-inutile?...
Mâinile tale sunt cuvinte noi care îmi mângâie impudic, călăuzite de-o gramatică zurlie, trupul acesta fără armură... Şi iar mi se înfrăţesc aripile cu zborul, deşi tu mi-ai tatuat o lacrimă pe una dintre amintirile mele viitoare... Ce de albastru s-a risipit în irişii tăi, ce de verde, ce de căprui!... Acum, poţi să mă întâmpli. Sunt – definitiv - flacără!
Obrazul serii,
Tremolo multicolor -
Aripă-sărut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu