Închisoare

Brăzdez cu abrazive adjective spinarea de ceară moale a tăcerilor tale şi secunde otrăvite îmi inundă clepsidra filiformă a trupului, răstignindu-mă pe osul ivoriu al unei elefantine iluzii sfârtecate ritualic. Colţul de fildeş al indiferenţei se înfige durând în albastrul cerului meu intern, extirpându-mi  scrâşnit răzvrătirile. Mă regăsesc risipit printre celelalte insignifianţe pe care le disipează privirea ta şi renunţ din prea  frică la sisificele recompuneri pe care le scontezi.

Copac desfrunzit,

Crivăţ tăios peste crâng –

Sevă murindă.

Îţi numeri semnele crestate pe secure şi mă adaugi printre ridicolele tale victime. Temerile ricanează infatuate şi orgoliul moare adânc desfigurat, ca şi când prea lumina din trupul tău de alabastru ar fi devenit pe nesimţite cnut incandescent. În mijlocul uimirii tale amuzate stau ca în palma unui trol tembel şi ştiu că, de-acum, neantul îmi va fi straiul obişnuit...

Gândul încremeneşte într-un reinventat ieri, iar trupul, dizolvat printre maxilarele de piranha ale clipelor, nu mai poate evada din pavlovianul nevoii de tine. Prizonier de lux în venele unei închipuiri cochete şi capricioase, submersie sunt în fiinţa lascivă a unei fantasme sublime, care sălăşluieşte incognito doar între tâmplele mele...

Himeră de jar,

Drog calin, seducător –

Captivitate.