Alegere

Nostalgii frivole vexează la întâmplare şi suficienţe părelnic imuabile se dărâmă dizgraţios, scrijelindu-ne retinele, sfâşiindu-ne timpanele... Ne ascundem în faldurile propriilor pervertiri, pândind tenaci ca nu cumva spiralele paralele ale frustrărilor ce ne copleşesc să exceadă congruenţa. Nu am putea păstra prefăcute primăveri pe chipuri, ieşiţi din echivalenţa abuzurilor pe care le îmbrăţişăm cu asiduitate şi smintită mândrie. Totuşi, vanitatea mă împinge înspre un ultim gest de închinăciune pe altarul nimicniciei şi, pe-ascuns, crestez adânc în carnea sidefie a unui rătăcit sentiment de auto-compasiune. Tu, la rândul tău, sângerezi teatral din ciotul sfârtecat al încrederii.

Cade o mască

Şi, sub ea, zâmbind perfid,

Altă minciună...

Ne întâlnim platonic în grădina fragrantă a unui Olimp imaginar şi îmi arcăneşti retractilitatea în capcana infailibilă a miroznei de liliac. Încerc disperat să te ţintuiesc sub un sărut, dar tu, zglobie şi agilă, mi te strecori printre degete şi printre coastele albe ale blazării prefăcute, în care mi-e atât de groază că locuiesc. Totuşi, nu ai cum să-ţi repliezi zâmbetele din câmpia inundată de verde a privirilor mele înfometate şi, grăbit, plonjez înspre şi dinspre abisul tâmplelor, cu amintirea ta şi cu tot arsenalul de emoţii, spre a te regăsi ingenuă, docilă, submisivă,... îmbrăcată - sumar şi insinuant - în clarobscurul ardent şi pervers al hedonismului meu lubric.

Ilot rizibil

Al unei sublimări

Imposibile.

Rămân agrest pentru încă un anotimp şi cremenea abrazivă a noii risipiri îmi cruntează o altă cicatrice pe obrazul mutilat al speranţei sisifice la care sunt damnat. Drumul începe şi se sfârşeşte exact în miezul zurliu al celui mai indiferent nicăieri şi nu trebuie să te miri că orice alt reper existenţial m-a rătăcit. Eu am ales să scriu pe apa morţilor cele o sută de poeme morgane care să mă vindece de mine şi care să mă exorcizeze de cazna care-mi eşti! Sau, poate, dimpotrivă!