Levitaţie

Ajung din ce în ce mai rar în copilărie, deşi trăiesc incognito povestea ta fenomenală. Tu, abia cochetă şi deplin eterică, nici nu ai avea vreun motiv să-ţi întorci gândurile înspre tribulaţiile ridicole ale acestui Grinch contrafăcut... Te împodobeşti cu zâmbete şi hibernezi convenabil printre amintirile mele cele mai glamuroase...

Când întredeschid pleoapele, mi se înfăţişează doar esenţele cele atât de aprig criptate ale acestui neverosimil tărâm. Nu ştii, dar păşesc ca în oglindă înspre înlăuntrul meu cel mai însorit pentru a te putea regăsi scăldându-te-n apele clare ale văzduhului. Acolo, te pândesc şi, atunci când te prefaci că visezi, îţi sărut auriul ingenuu al zenitului.

Tu continui să-ţi inventezi povestea, iar eu te contemplu cu tristă adoraţie. În palma mare a cerului nici nu pare că am avea vreo importanţă, însă tu străluceşti cu naivă şi sublimă incandescenţă, iar eu orbitez, ebriat de fragranţa luminii morganatice, această imposibilă iubire.

„Dezbrăţişare” -

Tristă abandonare

În imanenţă.